Da-mi tot amarul visurilor tale
Si-ntreg noianul orelor pustii,
Da-mi tot buchetul florilor ce-s rare,
Floarea de colt din muntii vinetii.
Da-mi tot ce esti si tot ce ai in tine,
Desi totul mi-ai dat, cu mult mai vreau,
Sa-mi dai dulceata razelor senine
Din tot nectarul lor si-al tau sa beau.
Da-mi raza ta sa-mi lumineze raza,
Si-ntunericu-mi in al tau el se vrea,
Iar ochii tai ce-s in amurg cu seara
Pe cerul meu sunt ca o dubla stea.
Da-mi gatul tau sa il acopar cu-n sarut,
Pe buzele-ti sa-mi aflu alinare,
Din ploaia ta in ploaia mea marunt
Aud un pas ce vine dinspre soare.
Da-mi marea ta s-acopere pe-a mea
Si-n mana ta sa fiu o crizantema,
Eu vreau ca infinitu-ti sa ma vrea
Dintr-un sir lung, eu, cea dintai dilema.
Din visul tau da-mi ca sa pot visa,
Da-i toata noaptea ta noptilor mele,
Si cearta-ma cu mangaierea ta
Ca suferinta si durerea sa le spele.
Da-mi glasul tau in nerostirea mea,
Si cantul da-mi-l, sa imi fie-aproape,
Din focul tau, da-mi simplu - flacara
Ce nu se stinge-n ale mele ape.
Da-mi genele-ti cu totul sa le sorb
Si-n mine sa le duc cat mai departe,
Si da-mi dorinta, ca vederea unui orb,
Alunga stresul linistei desarte.
Da-mi sufletul in sufletu-mi ce-ti cere,
Din perna ta in perna mea cu iasomie,
Si-n mult prea mult ravnita-ti adiere
Da-ma pe mine toata, trup si suflet – tie.
poezie de Adriana Buzoianu
