Mi-au secat cuvintele pe drumuri

"Mi-au secat cuvintele pe drumuri
Dorurile mele preschimbate-n scrumuri
Risipite-n noaptea impietrita-n nor
Condamnand dorinta tainica de zbor.
Sant prin legea firii osandit sa pier
Impacarea sortii cui sa o mai cer ?
Celor ce-mi platira ziua de pe urma
Sa-si renege viata-n dimineti cu bruma.
Condamnand neantul sa-mi alunge ziua
Cand in asteptare mi-a secat si mila
Si mai rog trecutul sa-mi amane ceasul
Pentru a renaste din adancuri glasul.
Implorand uitarea sa ne amintim
Tot ce-a fost durere vesnic s-ocolim
Adormiti de zodii langa ape-albastre
Ma intorc la clipa inimilor voastre
Voi ce-mi stiti greseala peste ani intinsa
Inima mai bate nu se vrea invinsa.
Stiu pacatu-i mare ,vina mea suprema
Oglindirea-n suflet groaznica dilema.
Nu uitati jurarea cand ma-ti rastignit
Si in ceasul mortii iar m-ati izgonit
Sa cunosc durerea ceea far de hotare
Inima mea cioburi va cere iertare.
Peste ani plecave-ti sa invingeti soarta
Clipei de pe urma sa-i cunoaste-ti soapta
Zilei ce apune langa rasarit
Sufletele noastre iar s-au regasit
Undeva aproape langa Infinit !"

DOR D.

TU, M-AI TRANSFORMAT IN PIATRA!

I-ti mai aduci aminte in urma ce-ai lasat,
Cu pasii mari si repezi, fugind, cind ai plecat?
Lasandu-mi rana si durerea mie,
Luandu-ti iubirea, bucuria, fericirea tie.

Nu ti-a pasat ca lasi in urma ta durere,
N-ai vrut sa vezi cum sufletu meu piere.
Nici lacrima din ochi, n-ai vrut s-o crezi.
In urma ta nu te-ai uitat, nimic n-ai vrut sa vezi!

S-a impietrit in mine totul, dintr-o data!
Si lacrima ce cade, totul e de piatra.
In suflet simt un gol, altceva nimc,
M-ai transformat in piatra. Tu m-ai impietrit!

Dar vrei iertare! Vorbeti cu capul aplecat,
Si vrei sa te iert, de parca totul am uitat.
Chiar de-mi spui, ca ai gresit in drumul tau
N-am sa te iert, n-am sa gresesc si eu!

Iertare n-o gasesti la mine, nu sunt ca alta data
Nu pot sa te iert, m-ai trnsformat in piatra!
Intoarce-te n-apoi, mergi pe drumul tau,
Am sa ma intorc si eu, si am sa merg pe-al meu!

si daca crezi ca-n suflet am o rana,
sa stii ca nu mai simt nimic.
TU, M-AI TRANSFORMAT IN PIATRA!

Miodrag Katin