"Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodată
Nici dulce vin, nici apă de izvor.
Săruturi n-om schimba în zori;o dată
Nu vom privi amurgu-odihnitor.
Ţi-e aer soarele, şi mie luna,
Dar dragostea ce-o respirăm e una.
Un altul mă-nfăşoară-n gingăşie.
Cu rîsul ei, o alta te-a legat.
Dar spaima ta îmi aparţine mie
Şi tu de boala mea eşti vinovat.
Mai dese întîlniri nu vom avea,
Căci liniştea ni-e dată doar aşa.
Suflarea mea în stihul tău e trează
Doar glasul tău răsună-n stihul meu.
O, e un rug de care nu cutează
Nici om să se atingă, şi nici zeu.
Şi dacă-ai şti acum, ce dragi îmi sînt.
Aceste buze cu miros de vînt..."
Ana Ahmatova
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu